Înfiinţat la 9 februarie 1970 Institutul de Sudură şi Încercări de Materiale ISIM Timişoara este continuatorul şcolilor româneşti de sudură şi rezistenţa materialelor dezvoltate la Timişoara, centru universitar cu mare tradiţie în cercetarea ştiinţifică.

Acad. Corneliu Mikloşi 
(1887-1963)

Începuturile şcolii de sudură datează din anul 1937 când a luat fiinţă Cercul pentru Încurajarea Sudurii (CIS), o asociaţie profesională care a reunit sub conducerea academicianului Corneliu Mikloşi o serie de personalităţi ştiinţifice de înalt prestigiu ca academician Ştefan Nădăşan, academician Remus Răduleţ, prof. Constantin C. Teodorescu.

Acad. Ştefan Nădăşan 
(1901-1967)

Şcoala timişoreană de rezistenţa materialelor îşi are originea în catedra de specialitate de la Şcoala Politehnică înfiinţată în 1921, condusă la început de prof. C.C. Teodorescu şi, apoi, din anul 1938, de acad. Ştefan Nădăşan.

În perioada 1952-1954 s-au înfiinţat în cadrul Bazei Timişoara a Academiei, secţia de sudură şi secţia de rezistenţa materialelor. Aceste colective de cercetare au făcut parte, alături de secţia de cavitaţie şi secţia de materiale de construcţie, din Centrul de Cercetări Tehnice Timişoara al Academiei, condus în mod succesiv de acad. Corneliu Mikloşi, acad. Ştefan Nădăşan şi acad. Ioan Anton. Începând din 1957 Centrul de Cercetări Tehnice al Academiei a fost reprezentantul României la Institutul Internaţional de Sudură. 

Acad. Traian Sălăgean 
(1929-1994)

Secţia de sudură condusă de acad. Corneliu Mikloşi şi, după decesul acestuia, de acad. Traian Sălăgean, a funcţionat în perioada 1954-1970. În cadrul secţiei de sudură s-au obţinut o serie de rezultate remarcabile dintre care se menţionează cele legate de:

  • Sudarea şinelor de cale ferată
  • Introducerea oţelurilor slab aliate în structuri sudate
  • Generarea plasmei termice
  • Comportarea dinamică a transformatoarelor pentru sudare
  • Alierea oţelurilor în arcul electric

Secţia de rezistenţa materialelor, transformată ulterior în Secţia de oboseală şi ruperi fragile a Bazei Academice, a fost condusă de acad. Ştefan Nădăşan şi apoi de prof. Mircea Raţiu. Tematica de cercetare a secţiei a abordat în principal domeniile oboselii şi uzurii, mecanismului ruperii şi ruperii fragile, respectiv defectoscopiei şi tensometriei electrice. 

Capacităţile ce cercetare existente la Centrul de Cercetări tehnice al Academiei s-au dovedit insuficiente sub aspect cantitativ, în contextul evoluţiei rapide a producţiei de structuri sudate. Aceasta a condus la înfiinţarea în anul 1970 la Timişoara a Centrului de Sudură şi Încercări la Oboseală (CSIO), devenit în anul 1974 Institutul de Sudură şi Încercări de Materiale (ISIM).

Prof .dr.ing. Mircea Raţiu

La înfiinţare, Institutul a reunit Secţiile de Sudură şi de Oboseală şi Rupere Fragilă al Bazei Academiei precum şi Atelierul de Sudură de la ICTCM Bucureşti, având un colectiv format din 51 salariaţi sub conducerea acad. Traian Sălăgean, director şi a prof. dr. ing. Mircea Raţiu, director adjunct ştiinţific.

Înfiinţat ca un institut tehnologic, ISIM şi-a dezvoltat în mod continuu domeniul său de activitate care a ajuns, să cuprindă:

  • cercetarea fundamentală şi aplicativă în domeniul sudării materialelor şi a procedeelor conexe, controlului şi încercării materialelor şi structurilor sudate.
  • dezvoltarea de noi utilaje şi echipamente de sudare, tăiere, metalizare, control şi încercări de materiale.
  • efectuarea de servicii de analize şi încercări de materiale.
  • coordonarea standardizării şi elaborarea de standarde în domeniul sudării şi procedeelor conexe, examinărilor nedistructive şi încercărilor mecanice ale materialelor.
  • efectuarea de activităţi de consultanţă ştiinţifică şi inginerească, expertize tehnice, servicii tehnologice.
  • producerea de utilaje şi aparatură în domeniu, având încorporate principii şi soluţii noi.
  • producerea de materiale de sudare.
  • formarea şi perfecţionarea personalului la toate nivelurile.
  • diseminarea de informaţii ştiinţifice şi tehnice.

În decursul istoriei sale conducerea institutului a fost asigurată de către acad. Traian Sălăgean (de la înfiinţare până în 1982), dr.ing. Zeno Pircea (1982-1990), prof.dr.ing. Dragoş Cioclov (1990-1994), prof. dr. ing. Dorin DEHELEAN (1994-2010), IDT II Horia-Florin DAŞCĂU (2010-2011), dr. Ing. Nicuşor-Alin SÎRBU (2011-2012), IDT II dr. ing. Alin-Constantin MURARIU (2012-2017) şi de către CS I dr. Ing. Nicuşor-Alin SÎRBU din 2017 până în prezent.
Ca directori ştiinţifici au activat prof.dr.ing. Mircea Raţiu (1970-1974), dr.ing. Mircea Hrelescu (1974-1978), prof.dr.ing. Dragoş Cioclov (1978-1990), prof.dr.ing. Dorin Dehelean (1990-1994), ing. Iustin Furdui (1994-1998) şi dr.fiz. Nicolae Farbaş  (1998-2014), CS I dr. Fiz. Valentin-Aurel BÎRDEANU din (2018 – 2021) şi CS I dr. Ing. Alin-Constantin MURARIU din anul 2021.

În institut au activat în decursul timpului cercetători de notorietate naţională şi internaţională. Dintre aceştia se menţionează acad. Traian Sălăgean, prof.dr.ing. Mircea Raţiu, prof.dr.ing. Dragoş Cioclov, prof.dr.ing. Voicu Safta, dr.ing. Ioan Arghiriade, dr.ing. Clara Boarnă, dr.ing. Mircea Hrelescu, 
dr.ing. Ştefan Morariu, dr.ing. Alexandru Vaş, ing. Ioan Surgean.

În domeniul cercetării proceselor de îmbinare a materialelor s-au efectuat studii asupra comportării la sudare a oţelurilor slab aliate româneşti, cercetări privind comportarea la coroziune fisurantă sub tensiune şi dezvoltarea unor materiale de bază şi de sudare rezistente în mediu de hidrogen sulfurat.
S-au efectuat cercetări sistematice asupra mecanismelor fisurării la rece, la cald sau la reîncălzire, realizându-se pentru aceasta şi aparatura experimentală necesară.

Au fost elaborate tehnologii de sudare pentru componente ale utilajelor chimice, centralelor nucleare electrice şi platformelor marine. S-au dezvoltat tehnologii specifice de mare productivitate prin sudare în rost îngust, sudare sub flux cu unul sau mai multe arce, tehnologii mecanizate de încărcare şi recondiţionare a diverselor piese.

În domeniul dezvoltărilor constructive de echipamente pentru sudare şi procedee conexe  au fost concepute şi realizate o serie de utilaje pentru sudare cu arcul electric, sudare electrică prin presiune, sudare prin procedee speciale, instalaţii şi maşini automate pentru tăiere termică cu flacără de gaz sau plasmă. În cadrul programului de modernizare a fabricaţiei de autoturisme Dacia institutul a realizat proiectarea a 45 linii de sudare, în componenţa căruia au fost prevăzute 135 maşini de sudare multipunct şi 8 prese specializate echipate cu utilaje de sudare în puncte. Pentru fabrica de ţevi sudate pe generatoare de la Galaţi s-a proiectat şi s-a dat asistenţă tehnică la punerea în funcţiune a liniei mecanizate de sudare prin procedeele MAG respectiv sub flux cu 3 sârme.

În domeniul încercărilor de materiale au fost dezvoltate noi metode şi aparate de încercare pentru studiul comportării mecanice a oţelurilor pentru organe de maşini şi construcţii metalice, s-au efectuat cercetări pentru evaluarea stării de tensiune şi deformaţii prin electro-extensometrie. S-au efectuat cercetări privind comportarea la fluaj, la oboseală şi rupere fragilă a oţelurilor şi structurilor sudate.
S-au desfăşurat activităţi pentru elaborarea unor metodede predicţie a durabilităţii şi rezervei de viaţă a elementelor structurilor metalice pe baza conceptelor mecanicii ruperii şi a oboselii termice.

ISIM 1970 

         

   ISIM 1974

Din anul 1991 activităţile de concepere şi fabricare de echipamente de sudare, respectiv de cercetare şi fabricaţie a materialelor de sudare se continuă în cadrul unor instituţii separate S.C. TES S.A. Timişoara, respectiv S.C. TIMASUD S.A. Timişoara.

ISIM obţine în anul 1999 statutul de institut naţional de cercetare-dezvoltare.

Integral Design