Cercul pentru Încurajarea Sudurii precursor al Asociaţiei de Sudură din România

Primele aplicaţii industriale ale sudării în România au apărut după anul 1920. Posibilitatea de a suda şine uzate de tramvaie a prelungit durata de utilizare a acestora, ceea ce a reprezentat un mare câştig în conjunctura economică de după primul război mondial. Sudarea cu arcul electric a cunoscut an de an noi aplicaţii ca realizarea unor forme şi cadre pentru construcţii metalice, a unor stâlpi pentru conducte electrice, fabricaţia şi remanierea maşinilor electrice, a aparatelor de cale pentru tramvaie etc. În anul 1931 a fost construit primul pod sudat la Reşiţa, peste râul Bârzava.

Dorinţa de colaborare a apropiat o serie de ingineri şi tehnicieni români de valoare ca dr. ing. Cornel Mikloşi, dr. ing. Ştefan Nădăşan, dr. ing. Remus Răduleţ, deveniţi ulterior academicieni, prof. Constantin Teodorescu.

Ei au recunoscut rolul din ce în ce mai important care îi revenea tehnicii sudării. Discuţiile lor au condus la formarea la 19 iunie 1937 a Cercului pentru Încurajarea Sudurii (CIS), având nucleele principale la Şcoala Politehnică şi Atelierele de Tramvaie din Timişoara. La înfiinţare Cercul număra 21 membri fondatori, pentru ca după un an de activitate numărul lor să crească la 63.

Scopul Cercului, precizat în Statut, prevedea:

a) "studiul procedeelor de sudură, prin încercări făcute de membrii săi şi prin adunarea rezultatelor obţinute de alte persoane sau instituţiuni din ţară şi străinătate; cercetări în vederea alcătuirii normelor;

b) organizarea unor conferinţe şi cursuri cu scopul de a răspândi cunoştinţele din domeniul sudurii printre cei ce se ocupă sau se pregătesc a se ocupa de aplicarea sudurii în industrie, oricare ar fi pregătirea lor şcolară;

c) publicarea, după posibilitate, a unui buletin al sudurii;

d) întreţinerea de legături cu instituţiuni ştiinţifice şi asociaţiuni din ţară şi străinătate."  

În perioada 1938-1945 Cercul a tipărit revista proprie "Sudura" cu apariţie trimestrială şi un tiraj de 650 exemplare. În cadrul revistei au fost publicate articole ştiinţifice elaborate de membrii Cercului, recenzii şi traduceri ale unor lucrări de valoare apărute în domeniul sudurii în străinătate, informaţii privind activitatea Cercului. Tipărirea revistei s-a făcut cu subvenţii primite de la Industria Sârmei Cluj şi Întreprinderile Electromecanice al Municipiului Timişoara.

Activitatea Cercului desfăşurată în anul 1938, prezentată în revista "Sudura", din ianuarie 1939 a cuprins următoarele:

Au fost desfăşurate cercetări asupra sudării şinelor de cale ferată de tip 45 kg/m prin procedeele de sudare cu arc electric, cu flacără oxiacetilenică, prin topire intermediară (cu scântei) şi alumino-termică. Încercările s-au efectuat în colaborare între Şcoala Politehnică (prof. C. Teodorescu, dr. Ş. Nădăşan), Întreprinderile Electromecanice al Municipiului Timişoara (dr. C. Mikloşi, ing. D. Dehelean), Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa, Industria Sârmei S.A. din Cluj şi Societatea Nitrogen S.A. din Bucureşti. Scopul principal al cercetărilor a fost determinarea rezistenţei la oboseală a şinelor sudate.

S-au organizat două cursuri de introducere în sudarea cu arcul electric cu o durată de câte două luni la care au participat 37 de candidaturi, din care 28 au obţinut certificatul de sudor. Cercul a obţinut din partea Ministerului Muncii autorizaţia de organizare a acestor cursuri, autorizaţie care a fost extinsă în anul următor şi pentru sudarea oxiacetilenică.

Prelegerile prezentate la aceste cursuri, completate prin lucrări practice, s-au referit la:

I. Fenomene fizice, arcul electric, surse de curent pentru sudare (9 ore - dr. ing. R. Răduleţ)

II. Unelte şi accesorii, metode de lucru (3 ore - ing. S. Prostean)

III. Prevenire de accident şi calcul de cost (3 ore - ing. M. Kielburger)

IV. Tipurile legăturilor sudate, semne convenţionale, dimensionarea (4,5 ore - dr. ing. Ş. Nădăşan)

V. Fenomene metalurgice, încercarea sudurilor (7,5 ore - ing. D. Dehelean)

VI. Construcţiuni executate prin sudarea cu arcul electric (3 ore - ing. I. Vasiliev)

Partea practică constând din 30 de şedinţe a 3,5 ore, condusă de domnul Francisc Schmidt, a cuprins efectuarea unei lucrări privind: mânuirea şi întreţinerea surselor de curent, exerciţii cu diferite lungimi de arc, executarea unor suduri în diverse poziţii, încărcarea prin sudare a unui arbore cilindric, producerea intenţionată de distorsiuni şi măsuri de prevenire, pregătirea de piese pentru încercări tehnologice şi pregătirea unor lucrări pentru examinare.

Cercul a tipărit tratate de specialitate ca, de exemplu, "Procedeele industriale de sudură" (vol I şi II), autori dr. C. Mikloşi şi prof. C. Teodorescu, primul tratat de sudură din literatura tehnică română. A fost redactată, de asemenea, o terminologie a sudurii cu index alfabetic a termenilor în limbile română, engleză, germană şi franceză.

Se menţionează câteva din lucrările publicate de Cerc:

- CIS - Les applications de la soudre a l'arc electrique en Roumanie,

- Dr. ing. C. Mikloşi - Însuşirile metalelor şi aliajelor în lumina încercărilor tehnologice,

- Ing. S. Prostean - Unelte şi accesorii folosite la sudură, electrozi,

- Dr.ing. R. Răduleţ - Cunoştinţe de fizică. Arcul electric. Maşinile electrice de sudură,

- CIS - Caracteristicile tehnologice ale oţelului cu carbon,

- CIS - Regulamente şi norme din diferite ţări pentru construcţiuni din oţel sudate,

- Dr. ing. L. de Jessey (traducere dr. ing. R. Răduleţ) - Curs de tăiere cu oxigen,

- Ing. M. Kielburger - Preveniri de accidente la sudura cu arcul electric. Calcul de cost,

- Dr. ing. C. Mikloşi - Instalaţiune mobilă pentru sudarea şinelor de cale ferată. Maşinile pentru încercarea materialelor,

- CIS - Studiu comparativ al diferitelor procedee de sudură aplicate şinelor de cale ferată,

- Chim. T. Kovesi - Sudarea cu flacără oxiacetilenică a rosturilor de şine în România,

- Dr. ing. C. Mikloşi - Sudarea unei linii ferate "in situ". Linii ferate sudate,

- Chim. T. Kovesi - Curs de sudură oxi-acetilenică.

Problematica acestor publicaţii este încă, după 50 de ani, în bună parte actuală.

Începând cu anul 1939 au fost organizate conferinţe în diferite oraşe ale ţării.

Cercul a întreţinut din anul 1938 legături de colaborare cu Şcolile Politehnice din Bucureşti şi Timişoara, Institutul Român de Energie (IRE), Asociaţia Producătorilor şi Distribuitorilor de Energie (APDE), Office Central de I' Acetylene et de la Soudure Autogene, Paris; Welding Research Comittee, New York, Schweizerischer Azetylenverein Basel, Elektrotechnickiy Svaz Cehoslovensky Praga.